9 luni și-o zi

Uneori, cuvintele îți sunt dușmani.

Tu te exprimi cel mai bine în scris…

Acum 9 luni fără o zi nu înțelegeam prea bine puterea dragostei mele. Nu ştiam cât de mult pot iubi, nu ştiam cât de adânc pot simţi, nu ştiam cât de departe pot visa. Îmi imaginam că dragostea înseamnă să creezi armonie într-un mediu artificial, controlat, să faci să fie bine…

Dar nu.

Dragostea e Hazard. Din hazard s-a format universul, din hazard s-au creat planetele, din hazard a apărut viaţa şi tot din hazard se naşte iubirea. Pură chimie şi mişcare moleculară. Haos. Totul e un haos, uneori plăcut, alteori greu de suportat, e un dute-vino perpetuu, într-o lume în viteză. Iar relațiile… relațiile sunt o lume mistică, plină de hățișuri întunecate, din care cu greu poți scăpa într-un luminiș mic, pe maxim un metru pătrat, după care aluneci într-un abis și te tot duci….fără să atingi fundul vreunei prăpastii…apoi îți cresc aripi…

E ciudat. E lipsit de orice logică.

Și frumos. E minunat. E ceea ce ne culoare, strălucire, sens, motivație. E ceea ce ne lipsește cel mai mult și, probabil, ceea pentru ce ne-am născut. Ne naștem din iubire, trăim pentru iubire…

chaos

Acum, 9 luni și o zi mai târziu, îmi este totul clar. Îmi este foarte clar că totul este un mister pe care poți foarte bine să îl trăiești sau să fugi de el.

 

Anunțuri