Simfonia

Mi s-a întâmplat un lucru foarte drăguţ zilele trecute: am câştigat două invitaţii la un spectacol la Opera Naţională, intitulat Simfonia Fantastică, o adaptare modernă după Hector Berlioz (Symphonie fantastique: Épisode de la vie d’un Artiste … en cinq parties). Evenimentul s-a dovedit o ocazie minunată pentru descoperirea acestui domeniu, de care nu am fost prea interesată. Până acum. Pentru că să urmăreşti cu ochişorii tăi scena şi să auzi cu urechiuşele tale orchestra şi să simţi pe propria-ţi piele emoţiile provocate de sincretismul celor trei arte – poezia, muzica şi dansul, se poate dovedi o experienţă…fantastică! :)

Spectacolul este o adevărată simfonie pentru simţuri, nedefinită, atemporală, surprinzătoare. Costumele sunt minunate, scenografia – intrigantă, coregrafia e superbă… Prim-balerina pare că pluteşte, aşa diafan îi este dansul! Versurile (cel puţin cele din Verlaine) sunt puternice, emoţionante… Locaţia este maiestuoasă… Orchestra – divină! Şi, mai presus de toate, abordează tema mea preferată – iubirea, într-un mod inedit, confuz, prin perspectiva visului, transpunând spectatorul în lumea personajelor. Teatru în vis? Vis în teatru? Lumea e o scenă…

Am ieşit de acolo ca din transă, tristă că s-a terminat prea repede, nerăbdătoare să mă întorc!

Vă întrebaţi dacă rămân împreună îndrăgostiţii? Vă invit călduros să descoperiţi pe cont propriu, la spectacol! :)

PS: nu, nu am poze.. Am fost prea absorbită de tot ce se întâmpla pe scenă. :D

Anunțuri