Parlez-vous français?

La primul curs, Denisa ne-a întrebat ce ne motivează să vrem să învăţăm franceza. Nu mă aşteptasem la întrebare, aşa că răspunsul meu spontan a fost „pentru palmares”.

Vă mai amintiţi „Chestiunea Zilei”? Ei bine, ţin minte că eram foarte mică şi, la una din ediţii, Călinescu a avut invitată o domnişoară care vorbea fluent foarte multe limbi. Atunci am aflat eu un nou cuvânt – poliglot şi am decis, în mintea mea de copil, că vreau şi eu să fiu poliglotă. Probabil nu voi ajunge niciodată la performanţa acelei femei, dar sunt pe drumul cel bun!

Dar ăsta nu e singurul motiv. Franceza mă fascinează şi fascinaţia mea trece de nivelul stabilit de Gomez Adams în clasica scenă cu „Tish, franceză, mua, mua, mua!”. E suprarealist modul în care mă face să mă simt chiar şi un cuvânt în minunata limbă! Câtă muzicalitate, câtă poezie! Sublim!

Aşa că m-am pus pe studiu şi deja îmi simt sinapsele cum se pun în mişcare, ca să facă faţă fluxului de informaţie. Neuronii mei îmi sunt recunoscători, începuseră să facă burtă de la atâta lâncezeală. Acum lucrează intens, pentru că declinările şi conjugările nu  se învaţă singure.

Mă simt ca la şcoală, cu toceală, teme, traduceri şi îmi place atât de mult, încât abia acum realizez cât de mult îmi lipsise să mai învăţ ceva. Mă gândesc serios să mă mai înscriu la o facultate, de la toamnă. Între timp, am deja două cereri de predat, la rândul meu, franceza. Je suis heureuse!

PS: unele persoane susţin că am scrisul frumos. Eu nu sunt mulţumită, aşa că am început să exersez un scris caligrafic, atunci când am puţin timp liber, un pix şi o foaie, citind indicaţiile unui domn instruit. Cu exerciţiu şi răbdare, aşa cum spune şi el, s-ar putea să fiu satisfăcută, într-o bună zi, măcar cu modul în care scriu literele. :)

Anunțuri