Tartă de ciocolată cu fructe de pădure

Nu sunt în cea mai bună săptămână a mea, aşa că tarta aceasta m-a ajutat, bucăţică cu bucăţică, să merg mai departe. O recomand, aşadar, ca balsam pentru suflet şi încântare pentru papilele gustative.

Reţeta o dedic băieţelului Mirelei, Eduard Ştefan, pentru care trebuie să fie delicioasă şi cât mai sănătoasă. :) Mămica lui mi-a cerut-o, așa că eu i-am scris-o cu drag.

Iată de ce avem nevoie!

1. Pentru crustă; toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei

• 200 gr. făină
• 50 gr. zahăr
• 110 gr. unt
• 1 ou bătut uşor

2. Pentru cremă

• 500 ml. lapte
• 5 linguri făină
• 5 linguri de zahăr
• 2 ouă bătute
• o tabletă de ciocolată amăruie
• aromă de rom/vanilie/condimente pentru prăjituri

3. Pentru glazura de fructe de pădure

• 500 gr. fructe de pădure, proaspete sau congelate (sau chiar şi mai multe!)
• 10-20 gr. zahăr

Pornim cuptorul la temperatură maximă şi ne apucăm de crustă. Într-un castron, mixăm untul moale, până iese apa din el (la propriu!), pe care o scurgem, apoi adăugăm zahărul şi mixăm până acesta se topeşte şi untul devine pufos şi compact. Se încorporează apoi, treptat, oul şi, la sfârşit, toată făina. Se adună tot aluatul într-o bilă, care se acoperă cu folie alimentară şi se lasă la congelator vreo 10-15 minute. După ce trece acest timp, se unge tava de copt cu puţin unt şi se întinde aluatul într-o foaie cu diametrul mai mare decât cel al tăvii. Se aşează aluatul în tavă, acoperindu-se şi pereţii tăvii şi se îndepărtează surplusurile, pentru a obţine inconfundabila formă de tartă. Se înţeapă aluatul cu o furculiţă pe toată suprafaţa, să nu se umfle în cuptor, apoidă tava la congelator pentru încă vreo câteva minuţele, să se odihnească untul şi glutenul. Apoi, să dă la cuptor 5 minute la temperatură maximă, apoi încă 25 de minute la temperatură medie, până devine aurie şi tare. :)

Între timp, se prepară crema. Se pune laptele pe foc, să se încălzească până aproape de punctul de fierbere. Făina se dizolvă cu zahărul în ouăle bătute şi se adaugă laptele fierbinte, treptat, amestecându-se neîncetat, pentru a nu se forma cocoloaşe. Dacă, din diferite motive, crema nu s-a legat, se mai dă pe foc, amestecându-se, de data asta ca să nu se ardă şi, la nevoie, se mai adaugă o lingură sau două de făină. După ce s-a legat, se adaugă tableta de ciocolată şi aromele, după gust şi se lasă la răcit.

Într-o crăticioară se pun fructele de pădure şi zahărul şi se lasă pe foc mic, amestecându-se uşor, din când în când. Când începe să semene cu o dulceaţă, se opreşte focul şi se lasă la răcit. Ar trebui să dureze 10 minute, poate 15, dacă au fost congelate.

Să nu uitaţi de crusta care se bronzează în cuptor! Dacă e gata, se scoate şi se răceşte. Folosiţi cu încredere gerul din balcon sau pervazul ferestrei, durează câteva minute! :) Se umple apoi cu crema rece şi se decorează cu dulceaţa de fructe.

Puteţi să credeți că e gata deja? :) Şi cred că nu mai e nevoie să vă povestesc despre succesul acestei combinaţii, așa că vă invit cât mai repede la copt! Şi, dacă nu aveți timp, puteţi oricând să îmi comandaţi una! :)

Tarta se recomandă să fie mâncată în ziua în care este asamblată, dar, dacă este păstrată în condiţii decente în frigider, e delicioasă în fiecare zi!

Poftă bună!

Cheesecake cu fructe de pădure

I-am tot promis colegei mele, Adriana, reţeta noii mele cheesecake cu fructe de pădure şi, după ce m-a tras de urechi bine, m-am apucat de scris.

Prăjitura se prepară conform acestei reţete, doar că, în loc de ciocolată, vom adăuga un strat sănătos de fructe de pădure! :) Eu am pregătit prăjitura de cu seară şi dimineaţa am pus fructele.

Ingrediente:

* 500 de grame de fructe de pădure: mure, afine, zmeură, căpşune, merişoare, fie proaspete, fie congelate

* 2 pliculeţe de gelatină alimentară

* 200 ml apă

* 3 linguri de zahăr

Gelatina se lasă la înmuiat câteva minute în apă, apoi se pune pe foc, până se topeşte de tot, având grijă să nu fiarbă. Separat, fructele se încălzesc pe foc, împreună cu zahărul şi se adaugă gelatina. Se lasă câteva minuţele să se răcorească, apoi se toarnă peste prăjitura scoasă de la frigider, nivelându-se frumos şi cu grijă. Se lasă apoi iar câteva ore la frigider.

Savuraţi împreună cu toţi cei dragi! :)

Die Krapfen

Astăzi, ortodocşii pun la păstrare alimentele de provenienţă animală şi se întorc la vegetal, la reîntinerire şi la credinţă (sper eu). De mâine începe Postul Paştelui. Conform tradiţiei, am pregătit şi eu câteva gogoşi. Pe unele le-am pudrat cu zahăr şi pe altele le-am decorat, inspirată de festinul pe care l-am descoperit în München, acum câteva săptămâni, când a început Postul Paştelui în religia catolică. Minunatul popor bavarez a dezvoltat o adevărată cultură a gogoşilor, cărora nemţii din sudul Germaniei le şi spun altfel decât ceilalţi (de aia îi iubesc eu, pentru că sunt speciali!).

Ladies and gents…I give you… Die Krapfen á la Cristina :)

Le gâteau d’anniversaire

L-am numit Marele de Ciocolată şi l-am menit să bucure ziua de naştere a unei prietene dragi şi a invitaţilor acesteia. Judecând după reacţii, Ciocolatiul a reuşit. :)

Les eclaires

 Un desert rafinat, uşor de realizat, delicios…perfect pentru un postludiu gastronomic! Reţeta mi-a fost solicitată intens, aşa că iat-o puţin mai jos, împreună cu modalitatea de realizare. De notat este că la fel se pregătesc şi choux, care, alăturate îngheţatei şi frişcăi, compun un profiterol delicios.

Povesteam acum ceva vreme că eclerele sunt rezultatul fuziunii dintre apă şi ulei, la temperaturi înalte. Iată, în rândurile ce urmează, cum ajung cele două eterne incompatibile să dea naştere unui desert multiubit de prietenii mei!

Pentru 30 de eclere de 10 cm lungime şi vreo 3 lăţime, o să utilizăm:

• 65 ml ulei de floarea soarelui
• 150 ml apă
• 250 gr făină albă
•  4 ouă mari

Apa şi uleiul se pun într-o crăticioară pe foc (1). În momentul în care ajung la punctul de fierbere, se ia crăticioara de pe foc şi se toarnă făina dintr-o singură mişcare (2). Apoi se amestecă energic cu un tel sub formă de pară. Ştiu că operaţiunea acesta pare complicată, dar nu este deloc iar telul-pară ajută să nu se formeze cocoloaşe. :)

După ce s-a răcit această compoziţie, se adaugă ouăle, cu răbdare şi se mixează bine (3). Mămica eclerelor trebuie să fie o masă compactă, lucioasă şi lipicioasă, de consistenţa unei smântâni foarte, foarte groase (4).

Aluatul este acum gata! Se aşează într-o tavă hârtie de copt şi, cu ajutorul unui poş sau un cilindru de ornat, se traseză beţişoare de vreo 6-8 cm (5). Acestea trebuie aşezate destul de depărtate unul de celălalt, pentru că ele se vor umfla  în timpul coptului (6). Se lasă la cuptor la foc mediu timp de aproximativ 20 minute. După ce se răcesc, se taie transversal cu un cuţit ascuţit, se umplu cu crema dorită şi se glazurează (7).

În fotografia numărul 7 este un ecler cu ness şi glazură de cappuccino, din prima comandă de eclere pe care am onorat-o. Despre acesta, data viitoare! :)