Clumsy

Nu ştiu ce am azi! Am reuşit să mă scot singură din sărite! :)) Şi eram atât de bine-dispusă după ieşirea de noaptea trecută…

Am reuşit să le fac pe toate.

Am adormit machiată, fără duş sau spălat pe dinţi şi asta îmi dă coşmaruri de fiecare dată.

Am ars popcornul în cuptorul cu microunde şi am afumat bucătăria şi balconul vecinei de la 1. Mă apucasem de treabă şi am uitat să verific timer-ul…

Am încercat să îmi fac ceai, dar ba am uitat să pun fierbătorul în priză, ba am pus prea puţină apă, ba am uitat să pun plante, ba am uitat să-l mai beau -  şi atunci s-a dus în cerul ceaiurilor fierbinţi…

Am început să lucrez la formatarea unor documente în Word şi…mai mult am stricat-o, fără să am idee ce comenzi am făcut. Aşa cum am stricat şi ouăle ochi, de au ieşit scrambled eggs instead…

Nu că ar fi prima dată când aş face oricare din activităţile de mai sus, dar astăzi ba am amnezie temporară, ba două mâine stângi… Total neîndemânatică, total atipic mie. Cum răspunsul se află întotdeauna la îndemână, însă…

girl can’t help it

Mdea, mai bine mă las de treabă şi mă odihnesc. O fi şi de la oboseală… Duminica e ziua Domnului, deci sărbătoare, deci ar trebui să lenevesc! ♥

PS: My laptop grew a cake. Should I give it away? :D

Tic-tac…

Aş fi vrut să scriu despre atât de multe lucruri în ultimele zile! Despre Post, despre Paște, despre aprilie, despre ploaie, despre cărţi şi ciocolată… Timpul, însă!! Bătrânul timp, nu mai are deloc răbdare cu mine! Îmi pare rău, am rămas datoare cu multe şi, mai ales, multora! Mai mult de atât, promit cititorului în fiecare zi ceva delicios, alături de cotidienele cugetări, dar, iarăşi, nu m-am ţinut de cuvânt. E adevărat că, fiind Post, nu am mai pregătit nimic dulce în ultimele 2 luni, aşa că break-trough-ul l-am făcut cu pasca şi cozonacul. Reţetele sunt arhicunoscute, mă voi mulţumi să vă arăt poze, în timp ce primesc umilă aprecierile. :P Şi spun umilă şi nu vorbesc serios pentru că ştiu că sunt pe drept. :D Dar despre pasiunea şi talentul meu pentru dulce, într-o dată viitoare. Până atunci, o să pregătesc un tort weekendul acesta, că tot va fi ziua de nume a mamei mele. Reţeta vine de la Buzău. :)

Între timp, mi-a venit cartea şi deja am devorat primele 33 de pagini, în drum spre casă, la ora 21 în tramvaiul 25. Am promis o recenzie, după ce o termin, dar nu îmi pot ţine în frâu entuziasmul şi nici nu mă pot abţine să fac unele aprecieri. Autorul m-a cucerit de la primele cuvinte, prin stilul prietenos, apropiat -  pare că povesteşte cu zâmbetul pe buze. Ceea ce-mi trecea prin minte (că tot mărturiseşte autorul că mereu se întreabă ce se întâmplă în capul celor din jur), în timp ce citeam prima povestire (am fost prevenită să trec peste ea, deşi nu înţeleg de ce, este foarte interesantă), este ce fel de publicaţie este The New Yorker – având în vedere atât stilul lui Gladwell, cât şi dimensiunile articolului (?). Aşadar, pe lista cu lucruri de făcut tocmai au fost trecute New York şi The New Yorker. :)

Acum, mă lupt cu orele care zboară, nemiloase. Ele nu ştiu câte am eu de făcut, nu le interesează…

Daaar, cum nu poate trece o zi fără  Anatomia lui Grey, episodul 19 din sezonul 6 Sympathy for the Parent începe acum! Noapte bună tuturor! :)

PS: încă nu v-am povestit cât de mult îl iubesc pe Olly??